joi, 21 octombrie 2010



Suflet fugar...
Varsandu-ti sangele in soare
Te-ai ratacit in noapte-albastra...
Sau mi se pare.

Suflet fluid...
Cu aripile sfasiate te-ai indepartat
Sub clar de luna te-am zarit
Si-n cer ai inghetat.

Suflet patat...
Biciuit de amintiri te-ai stins
Te-a alungat durerea
Te-a învins.

Suflet cicatrizat...
Zbarcit, pustiu, ingenunchiat
Suflet pierdut, suflet uitat
Intoarce-te in pieptu-mi despicat..

2 comentarii:

  1. Viata capata sens doar prin ceea ce iubesti si prin suferinta ca ai la dispozitie un timp limitat pentru a nu irosi aceasta sansa. Restul e vulgaritate. Succes? Glorie? Singura glorie e un trup sanatos. Singurul succes care merita sa fie ravnit e sa traiesti din plin si ceea ce nu poti obtine.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ca de obicei viata tine neaparat sa-mi arate ca nu eu decid si ca Ea oricum face ce vrea. Am avut un momente (in realitate mai multe) cand mi-am zis ca sunt blestemata. Pe bune. Bine, acum mi-a trecut, acum cred doar ca sunt ghinionista si ca traiesc momentan pe partea intunecata a planetei. Cred ca tu, buna mea prietena esti cea mai in masura sa-mi spui astea, si-ti multumesc,desigur, sunt departe de tagedia pe care ai trait-o tu.

    RăspundețiȘtergere