Eu

Se intampla sa nu intelegem ce se intampla. Ne speriem, ne ascundem si cautam motive, raspunsuri si scuze. Ne urcam in vaze de cristal, in pahare cu picior pline de margaritari si cateodata in farfurii cu supa fierbinte si ne dam drumul pe partia plina de instincte dezghetate, cu senzatia ca ale noastre sunt cele mai sincere, cele mai curate si cele mai putin vinovate. Ajunsi la capatul secundei, ne dam seama ca nici nu se poate repeta, nici nu se poate anula, ca guma de sters isi are si ea limitele ei si ca oricat am incerca, "eu" nu mai e doar "eu", e "eu" plus sania si partia si paharul cu picior. Ca "eu" nu mai intelege nimic, ca pastilele dimineata si muzica fara versuri te adorm si ca nimic nu e mai putin adevarat decat ca frigiderul s-a obisnuit cu magnetii si-au ramas acolo. Ca eu sunt altceva decat eu.