VESNICIE... DURATA UNEI CLIPE CAND SUFLETUL ROTESTE ASTRE SPRE UN ALT SUFLET,REGASINDU-SE IN VECHIMEA PLANETEI,DINCOLO DE CALEA LACTEE,REGASINDU-SE SI PICURAND STELE,NESFARSIT DE NESTEMATE PE MACII ORBITORI DE ROSII AI DRAGOSTEI...
Mi-e frig si noapte si imi vreau iar soarele. Ma cant si ma plang pe dinauntru si pe dinafara dupa soarele meu. Cumva s-a dezlanat si s-a varsat lumina… Mi-e dor de ea si ma cutremura gandul ca s-ar putea stinge cumva jarul asta si flacara primita de la soare mai demult. M-am tot batut cu vanturile si flacara mi s-a facut mai mica.
Ma duc sa-mi caut focul, ca mi-e frig…
Merg si-mi ingheata mainile. Se inrosesc de frig. Dar trebuie sa le tin afara, sa desir ceata groasa din fata mea. Mi-e o ceata laptoasa si cenusie si deasa de tot. In ea tremura multe ganduri si ma trag in toate partile. Ma clatina si ma vor inauntrul lor acolo, in desisul ala de intrebari si frecusuri ale mintii mele. Ici si colo, noduri groase, ca niste funii – temerile din ultimele zile, fricile, povestile cenusii de mai demult…
Ma uit la cer, abia il vad din ceata. Si nu-mi vad stelele mele, cele care imi cantau pana de curand. Nu-mi vad luna, de care stiu c-ar fi sa fie plina in noaptea asta.
Merginainte si ma ud la picioare. Asa mi-a fost dintotdeauna, mereu m-am udat si mi-a fost frig la picioare… Doar incaltarile de muntecele lasate acasa, vor fi fost bune, dar… Am plecat asa ca m-am simtit: desculta si dezbracata. Si crezand nebuneste in foc…
Merg si nu vad nicio carare, niciun drum. Unde e muntele meu? Imi cant incet, ca unui copilas in leagan. Mi-e mai usor asa. Mi se arata toate mai prietene.
Oboseala ma poate adormi si frigul ma poate amorti. Intr-un fel sunt ca fetita cu chibriturile, doar ca am aprins numai un lemn… pe care l-am stins apoi, sa-i sorb fumul sacru. Si sunt in mers, in drum, in cautare. Nu am ramas intre ziduri vechi de case.
Sunt in alta poveste. Ma duc sa-mi gasesc focul, sa-mi hranesc si sa-mi cresc flacara. Ca sa nu-mi mai fie niciodata frig…
Plouă...
Pe trotuarul negru felinarul desenează
O enorma violetă —
Violetă ca umbrela japoneză ce-ncadrează
Chipul ei oval şi palid
De nocturnă şi cochetă
Magdalenă
Ref : Nu ştiu cine eşti
Şi nu ştiu cine sunt —
Atât mai bine.
Hai cu mine...
Vom petrece-ntreaga noapte mângâindu-ne cu dinţii
Ca felinele,
Şi-apoi
Vom dispare amândoi,
Prefacându-ne-ntr-un bloc —
Bloc de carne şi de foc,
Plămădit de draci
Şi-nchis
Pe vecie în infernul unei nopţi de Valpurgis.
Plouă...
Pe trotuarul negru paşii ei se-ncrucişează
Cu grăbiţii paşi ai celor ce-o privesc
Şi-apoi dispar.
Si tăcuta Magdalenă
Se strecoară ca noroiul
Ce dispare în canalul deschis larg langă trotuar!
Ref : Nu ştiu cine eşti
Şi nu ştiu cine sunt —
Atât mai bine.
Hai cu mine...
Vom petrece-ntreaga noapte mângâindu-ne cu dinţii
Ca felinele,
Şi-apoi
Vom dispare amândoi,
Prefacându-ne-ntr-un bloc —
Bloc de carne şi de foc,
Plămădit de draci
Şi-nchis
Pe vecie în infernul unei nopţi de Valpurgis.
N-are vreme s-o-nsoţească nimeni,
Nimeni n-are vreme
S-o mai cheme...
Plouă, plouă printre case
Şi trotuarul ud sclipeşte.
Ca o candelă aprinsă
La icoana Magdalenei păcătoase.
DACA NICI UNUL DIN ADVERSARI NU CEDEAZA , INSEAMNA CA AMANDOI SUNT VICTIMILE ACELEIASI ERORI...
"M-am simtit intotdeauna bine
Intre palmele femeii iubite,
Chiar si atunci cand am curs printre ele
Sub forma unui suvoi de nisip cu suflet.
Mi s-a infierbantat sangele in clipocit tumultos,
Alergand navalnic catre capilare infierbantate
Si am trait senzatia pierderii de sine
Prin mangaiere prelungita
Sub asaltul degetelor cu manechiura perfecta.
Palmele femeii iubite scriu povesti pe trup de barbat,
Iar intre a fost odata si au trait fericiti
Nu incape decat o noapte de dragoste.
Cand imi este dor de palmele tale
Curg ca nisipul fierbinte
Sau ca un coniac bun, invechit cu rabdare,
Picatura cu picatura, in betie deplina,
Spre a uita macar temporar
De atingerile degetelor lungi,
Cuprinse de freamat…
Ma trezesc dimineata bolnav de cosmaruri
In care trupul tau este jertfit sarutarilor straine
Si-mi prepar, clatinandu-ma, o cafea la ibric,
Conştient că din caimacul gros
Imi vor face semne de aducere aminte
Aceleasi amprente catifelate
Ale degetelor tale…" C.L.
Eu vin din ironie si din destrabalare din gari nenorocite si linii de cosmar... dar te percep sinoptic, ca pe o exaltare a ultimei iluzii ce mi s-a dat in dar...
Sarbatoarea de Mos Nicolae a ramas atarnata intre doua lumi. E pentru oameni mari sau doar pentru copii? Pe mine ma ispiteste mereu cate un gand sa-mi asez pe pervaz ghetutele cu toc, dar ma opreste spaima ca le-as putea gasi goale, sunand a dezamagire…
Mos Craciun vine in fiecare an si pentru mine. Fie ca-mi asaza sub brad cate-un pachetel legat cu funda, fie ca daruieste mai intai copilului un strop de inspiratie in plus, cat sa-mi poata face un desen care sa-mi aduca bucurie o data cu felicitarile, el imi da semne ca ma iubeste si acum, poate chiar mai mult decat in anii dintai ai vietii cand, fiind vremuri grele in casa noastra , nu reusea sa ajunga chiar intotdeauna. Dar Mos Nicolae nu a mai venit de mult, chiar daca l-am asteptat.
Am in dulap ghete scumpe, elegante, din piele fina si catifelata la atingere. Dar ma gandesc cateodata ca as renunta oricand cu bucurie la toate agoniselile, ca sa ma intorc la o varsta la care stiam ca mi se cuvin toate darurile viitorului, ca e dreptul meu sa astept miracolele sa vina de dupa perdea. Mi-e drag dintotdeauna Sfantul Nicolae si ma rog sa aiba grija de familia mea si de linistea noastra. Si tot lui ii cer, in toate rugaciunile, sa ne lase inocenta in suflet, sa ne apere de oboseala inimii, sa vina si la noi mereu, an de an, ca sa ne aduca in casa sarbatoare si speranta. Si sa ne ingaduie sa fim, din cand in cand, copii, pentru ca tare e greu sa fii tot timpul om mare…
Astept un gand!.
Vraja exista!
p.s.V-ati pregatit ghetutele?
... si acolo, prinsa intre lumi, asternuta cumva, intinsa cumva ca o palma desfacand portile cerului, o trecere.
Nu era parca de atins, te sorbea cumva intr-insa, ca intr-un zbor dulce.
lumina Ingerului vine din inima fiecarui om, suflandu-se prin ochi, ca suflarea Celui Ce Ne Respira.
Numele ei este iubire...
Am sa privesc cu ochii in care ea mi-a fost cursa, ca sa o vad in ochii tuturor.
Si daca va fi cate un om care-si va fi pierdut visul, voi merge impreuna cu el in adancuri si in inalturi, ca sa il regasim, deschizand inima. Ca sa ii curga lumina prin ochi. Sa ii curga iubirea...
"Nu credeam sa-nvat a muri vreodata"...
Si totusi... Ce mare invatator despre viata e moartea!
Cel mai credincios tovaras de drum. Acela care iti sufla mereu langa tine, aratandu-ti minunatiile vietii. Acel "ca si cum asta ar fi ultima zi, ultima clipa"...
Trecerea. Trecerea prin moarte.
Nu stiam cum e. Imi trecuse candva, aproape, o umbra. Credeam ca e aia, strangerea aia de inima... atat de tare ca se opreste draga de ea si gata.
Dar nu a fost asta. A fost... Da. e fara cuvinte.
E coplesitor zborul acela acolo, Acasa. Usor, pe fir de lumina, de duci putin acolo, in locul nesfarsitei iubiri... De unde nu prea vrei sa mai vii... dar te trage tot bland inapoi, firul intins, tinut de cel care te asista in trecere.
Am invatat cum sa te speli de tot. Spalatul trupului celui plecat e un gest simbolic. Am invatat spalatul sufletului, al mintii, a tot ce mai ramasese agatat, incrustat in memoria celulelor, ca traire. Nu ca informatie, ci ca traire.
Mi-am amintit si lepadat una dupa alta toate poverile. Toate durerile care mai ramasesera, spuse si nespuse. Tot ce ar fi fost de neiertat si de iertat lor si noua.
Si cand a fost trecerea... a fost. Dulce si blanda, ca un vant cald care te poarta pe brate iubitoare in Iubire. N-are rost sa zic, e fara cuvinte asta.
Si am plans tot timpul..., pana s-au dus toate cioburile care urateau felul in care vedeam tot ce e aici, in lumea in care umblam acum.
Si m-am lasat sa trec in noua viata, aia in care avem altele de pretuit.
Nu mai conteaza decat asta: Iubirea. Din care abia acum stiu sa gust. Si pe masura ce o gustam, o varsam inspre lume...
Si legamantul facut mie insami a fost sa ma darui asa cum sunt, spunandu-mi "te iubesc"- urile si iertarile si binecuvantarile catre toti si catre mine acum. Acum cat ei sunt in viata, cat noi suntem in viata.
Fiece clipa poate fi ultima. Vreau sa fi spus "te iubesc" inainte de a iesi tu pe usa, inainte de a iesi eu pe usa, inainte de a adormi, inainte de...
Vreau sa traiesc cum imi este drag, inainte de trecere.
Multumesc vietii ca m-a adus la acest prag. Multumesc mortii ca m-a trecut peste el, aratandu-mi stralucirea de-Acasa si tinandu-ma in iubire. Multumesc de renasterea daruita.
Si ma rog sa fie pentru tot omul acel ceas, fara spaima si tremur, in care sa se limpeazeasca atat inima si ochii lui incat sa vada ce e cu adevarat de trait.Si sa fie risipirea prafului din ochi, al necazului si otravirii de sine, al mizeriei care apasa si umple venele luminoase ale fiintei noastre, scuturarea de prostii si fleacuri, astfel incat fiecare clipa sa fie traita asa cum ne este ea data: un dar de iubire.
Fiindca viata insasi e o forma a nesfarsitei Iubiri...
Si peste toate, din toate sufla Iubirea.
Invartind roata vietii, invartind toate lumile...
In miezul suflarii ingenunchem spre a simti atingerea vietii:
Lumina stelelor peste noapte
Starea de zbor cand ma las sa plutesc in oceanul de dragoste
Care-mi misca pieptul cand suflu,
Starea de imbratisat si iubit cand ma las sa simt asta...
Se credea uitata. Voia o plapuma noua . Pufoasa. In ciucurasi de conuri. Asteptand-o, si-a acoperit spatele garbov cu snopi de frunze vestede. O intepau junghiuri iuti. In rafale de vant.In stropi de mazariche. Si cand nu mai spera , a zarit-o . Cucoana infumurata, cu nasul pe sus si capu-n nori, si-a suflecat manecile , a scos sita veche si, minunea minunilor! A inceput sa cearna. Fara sa-si mai faca socoteli. Las-o incolo de criza, ce restrictii, ce consum moderat? A invaluit padurea, a croit haine , pe masura, pentru toti carpenii, teii si pinii . A pus scufite tufelor. Mangaind aleile. In mers usor. De zana buna. In cateva ore a dereticat toate cotloanele. Alb. Alb peste tot. Surprins fara caciula, i-or fi ascuns-o vrabiutele alea jucause pe undeva,bradul din fata ferestrei mele
.jpg)